Evaluarea calita?ii demersului didactic

Evaluarea calității demersului didactic
Una din cele mai stringente probleme din cadrul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”, dat și în întregul sistem de învățamînt preuniversitar se referă la problemele de evaluare a calității demersului didactic. Calitatea în educație este asigurată printr-un șir de procese: planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării, monitorizarea rezultatelor, evaluarea internă a rezultatelor, evaluarea externă a rezultatelor, îmbunătățirea continuă a rezultatelor în educația și instruirea elevului.
Calitatea învățămîntului în școală se realizează prin intermediul diferitelor metode și mijloace, pe diferite canale și diferite niveluri. Primul nivel de asigurare a calității învățămîntului este lecția, de calitatea căreia depinde eficiența predării-învățării-evaluării materiei la disciplina de studiu. Ultimul nivel este performanțele elevilor. Din acest motiv consider important pentru un manager cunoașterea mai profundă a următoarelor aspecte al activității manageriale:
Conceptul de calitate în domeniul educațional;
Tipologia modelelor de evaluare a lecției;
Metodologia evaluării: cadrul managerial-didactic de evaluare a calității lecției;
Etapele evaluării calității: contextul metodologic și organizațional;
Rolul membrilor Consiliului de administrație în asigurarea calității demersului didactic.
Controlul calității vizează un ansamblu de proceduri conjugate prin care verifică gradul în care predarea, învățarea și evaluarea satisfac obiectivele educaționale și cerințele/așteptările furnizorului și ale beneficiarilor. Evaluarea calității este procesul de examinare multicriterială a măsurii în care furnizorul de educație și/sau programul acestuia îndeplinesc standardele de eficință a învățării.
Evaluarea calității poate fi efectuată de către furnizorul de educație și ia forma unei autoevaluări. În caz cînd evaluarea calității este efectuată de o agenție națională specializată, potrivit unor norme transparente, în acest caz ia forma unei evaluări externe. În acest context, abordarea acestei probleme reprezintă un interes deosebit pentru cadrele didactice.
Programul de soluționare a acesteia va servi un suport pentru cadrele din instituție în organizarea activităților metodice. Metodologia asigurării calității educației precizează că asigurarea calități educației este centrată prepoderent pe rezultatele învățării. Rezultatele învățării sunt exprimate în termeni de cunoștințe, competențe, valori și atitudini care se obțin prin parcurgerea și finalizarea unui nivel de învățămînt sau program de studii.
Calitatea lecției este un rezultat complex al activității comune a profesorului și elevilor ca participanți ai procesului de învățămînt. Despre eficiență este legitim să vorbim atunci cînd examinăm lecția din perspectiva calității procesului, dar și a calităţii produselor/rezultatelor. În calitatea lecției se reflectă calitatea muncii precedente (calitatea planurilor de învățămînt și curricula, calitatea proiectării, calitatea instrucțiunii elevilor).
Metodologia evalurăii calității lecției este centrată prioritar asupra măsurării și aprecierii globale a rezultatelor școlare, obținute de elevi în timpul lecției, în vederea stabilirii de decizii optime pentru îmbunătățirea performanțelor. Metodologia în cauză asigură măsurarea și aprecierea corectă a următoarelor tipuri de rezultate școlare:
Cunoștințe acumulate (informații, definiții, concepte de bază, formule, teoreme, principii, legi, date, fapte, evenimente etc.);
Capacități intelectuale (calitatea raționamentelor inductive, deductive, analogice), în condiții de învățare reproductivă și creativă, bazate pe dimensiunea operațională a gîndirii (analiză, sinteză, abstractizarea, generalizarea, concretizarea logică), exprimată în raport de specificul sarcinilor didactice, incluse în cadrul obiectivelor concrete ale lecției;
Trăsături de personalitate (atitudinea față de cunoaștere, condițiile cognitive și necognitive-afective, motivaționale, volitive, caracterale-confirmate pe parcursul lecției). Modelele de evaluare a calității lecției se aplică în spiritul curriculumului modernizat și a managmentului instruirii. Astfel, avem la dispoziție metode și procedee de evaluare tradiționale și moderne.
Metodele tradiționale de evaluare a calității sunt realizate prin trei categorii de probe: orale (conversația, convorbirea, interviul), scrise (chestionarul, lectura, compunerea, convorbirea, testele scrise), practice (lucrări practice, experimentul aplicat, modelarea, demonstrația aplicată, jocul didactic).
Metodele de evaluare moderne cuprind: observarea sistemică a activității, a comportamentului elevilor și profesorului la oră (fișe de apreciere, scara de clasificare, lista de control, investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea, testele de cunoștințe etc.).
Aprecierea calității lecțiilor reclamă anumite strategii de evaluare. Din acest considerent, în procesul de cercetare a temei, am evidențiat strategii în funcție de timpul de evaluare în structura lecției: evaluarea inițială/predictivă, evaluarea continuă/formativă, evaluarea sumativă/finală.
Argumentele aduse, ne-au permis ca în procesul de instruire, să determinăm corelațiile între perioadele de timp, funcțiile pedagogice, strategiile, metodele și rezultatele școlare, prezentate sub forma următoarei matrice:
Tabelul 1. Cadrul managerial-didactic de evaluare a calității lecției
Perioade de timp Funcția pedagogică specială Strategia de evaluare adoptată Metodele de evaluare folosite prioritar Rezultatele școlare evaluate prioritar
Începutul lecției Diagnostică-
prognostică Inițială/
Predictivă Ascultările sistematice la catedrele de profil,
Testul diagnostic, interviul, chestionarul, lucrările scrise, practice Cunoștințe-capacități conform scopului lecției dobîndite anterior, ca premisă necesară pentru lecția care urmează să fie realizată.
Pe tot
parcursul
lecției
Formativă-
formatoare Continuă/
Formatoare Testul de capacitate, conversația, observația, descoperirea, modelarea Cunoștințe-capacități proiectate conform obiectivelor concrete, la nivel de proces și de produs.
La sfîrșitul lecției/ ciclului de lecții Sumativă-
cumulativă Finală/
de bilanț Evaluarea sumativă, explicația demonstrativă Cunoștințe-capacități învățare, evaluare conform obiectivelor concrete, acumulate pe parcursul lecției și/sau sistemului de lecții.
Numai aprecierea obiectivă a performanțelor elevului ne oferă o informație veridică despre procesul predare-învățare, stimulează actvitatea de creație și cognitivă a elevilor, deschide o gamă vastă de posibilități în vederea eficientizării procesului educațional prin alegerea celor mai optime căi de dirijare. La evaluare comparăm rezultatul învățării cu obiectivele proiectate, în special cele operaționale (obiectivele transdisciplinare, de referință și cele operaționale prevăzute în Curruculum de bază).
Este important determinarea rolul membrilor Consiliului de Administrație în asigurarea calității demersului didactic. Pornind de la teza că forma de bază a organizării activității instructiv-educative din liceu este lecția, trebuie să recunoaștem că de modul cum aceasta este pregătită și realizată depinde rezultatul procesului educațional realizat la nivel instituțional.
Rolul decisiv în îndrumarea și perfecționarea cadrelor didactice, în consolidarea tradițiilor sănătoase de realizare a lecțiilor la un înalt nivel profesional le aparține membrilor administrației școlii. Managerul trebuie să posede pe lîngă cunoștințele manageriale și pedagogice, și acele psihologice. Aceasta va permite o analiză mai amplă, corectă și completă a întregului proces instructiv-educativ din timpul lecțiilor la disciplinile de studiu. Totodată trebuie să cunoască aspectele psihologice ale manifestării personalității pedagogilor și a elevilor,a condițiilor didactice corepunzătoare. Programul managerial a fost prezentat în cadrul Consiliului Profesoral al liceului.
În realizarea acestor obiective am aplicat practice noi ce vizează îmbunătățirea planificării și culturii organizaționale, implicarea profesorilor în cercetarea problemelor, în luarea de decizii, stabilirea termenilor de realizare, crearea condițiilor optime de lucru, oferirea consultațiilor pentru desfășurarea orelor publice și celor din cadrul seminarelor, elaborarea unei sisteme eficiente cu partenerii; elaborarea tehnologiilor eficiente de influență pedagogică, implementarea metodelor și tehnicilor orientate spre crearea condițiilor optime pentru instruire.
Profesionalizarea activității manageriale este construită pe anumite premise. Succesul managerial înseamnă realizarea unei acțiuni la nivel de performanță. Succesul este un criteriu de orientare al acțiunii spre realizarea unui scop stabilit, care întroduce un anumit comportament.
Pentru realizarea cu eficiență a activității manageriale de bază fac apel la anumite resurse pedagogice specifice (materiale didactice, informaționale,
umane) pe care le cunosc, le adaptez, le organizez, asigurîndu-le condiții de funcționare, întegrîndu-le în proiecte potrivit obiectivelor propuse. În perioada activității ca manager în școală apar multiple dificultăți, obstacole în calea de succes. Această problemă este în funcția de planificare-proiectare și organizare. Astfel, am constatat raportarea la toate activitățile manageriale a rolului resurselor pedagogice.
Teoria și practica educațională înregistrează actualmente ample și profunde schimbări în ceea ce privește conceperea, proiectarea și realizarea activității de formare-dezvoltare a personalității elevului, care au ca efect acțiuni de transformare, reformare și întroducere a noului în toate domeniile și structurile sistemului. Trecut printr-un amplu proces de reforme, sistemul de învățămînt din Republica Moldova își propune să modeleze viitorul cetățean printr-un curriculum echilibrat pe toate domeniile și adaptat la toate nevoile de formare, flexibil și diferențiat.
În acest context lecția este o modalitate bine organizată de activitate didactică și rămîne a fi ”forma de bază, principală, dominantă, la nivelul procesului de învățămînt” (Cerghit, Ioan, coordonator, 1983). Astăzi însă este depășit acest înțeles îngust al lecției și ea devine ”un sistem de acțiuni structurate” realizate prin interacțiunea bilaterală profesor-elev ”într-o atmosferă de lucru conguentă” (Ionescu, Miron, 1982, p.93). Structura și conținutul lecției depind de obiectivele generale și cele operaționale, iar tipul de lecție ales ”desemnează un anumit mod de organizare și desfășurare a activității de predare-învățare-evaluare, posibil și necesar în vederea realizării sarcinii didactice fundamentale” (Cristea, Sorin ”Dicționar de pedagogie, 2000, p.215). Studierea literaturii în domeniul calității permite a deduce următoarele recomandări. Deci, perfecționarea evaluării calității poate fi efectuată în următoarele direcții.
Trecerea de la evaluarea rezultatelor obținute în instruirea la evaluarea procesului prin care s-au obținut cunoștințele și formate principiile de învățare (pentru dezvoltarea elevului are însemnătate în primul rînd activitatea de învățare).
Luarea în considerație nu numai a achizițiilor căpătate în instruire, ci și a personalității elevului, gradului de încorporare în anumite valori, atitudini.
Diversificarea tehnicii de evaluare adecvate la diferite situații didactice.
Necesitatea întălnirii și sancționării rezultatelor evaluării cît mai operativ.
Centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive și nesancționarea în permanență a celor negative.